Uită-te la lista celei mai bune grupe din clubul tău și notează luna de naștere a fiecărui copil. În foarte multe cluburi apare același tipar: mulți copii născuți în ianuarie, februarie și martie, puțini născuți în octombrie, noiembrie și decembrie. Nu e o coincidență și nu înseamnă că iarna se nasc sportivi mai buni. Fenomenul are un nume, efectul vârstei relative, și e unul dintre cele mai bine documentate subiecte din cercetarea despre sportul copiilor.
De unde vine diferența
Grupele de copii se fac de regulă pe an de naștere, cu data de referință 1 ianuarie. Asta înseamnă că în aceeași grupă U10 pot juca un copil născut pe 2 ianuarie și unul născut pe 30 decembrie. Pe hârtie au aceeași vârstă. În realitate, între ei sunt aproape 12 luni.
La 9 sau 10 ani, un an înseamnă mult: câțiva centimetri în plus, mai multă forță, mai multă viteză, coordonare mai bună și, adesea, mai multă maturitate emoțională. Copilul mai mare câștigă mai multe dueluri, aleargă mai repede la teste, iese mai bine în evidență în meci. Antrenorul vede un copil „mai bun” și îl promovează, îl ia la turnee, îi dă mai multe minute. Copilul mai mic primește mai puține ocazii, se simte mai slab și, de multe ori, renunță.
Avantajul inițial nu e talent. E calendar. Dar odată ce copilul mai mare primește mai mult antrenament, mai multe meciuri și mai multă încredere, avantajul se amplifică de la an la an.
Ce arată cifrele
Efectul a fost măsurat în zeci de sporturi și țări.
Prima meta-analiză mare, publicată în 2009, a reunit 38 de studii cu 253 de eșantioane din 14 sporturi și 16 țări. Sportivii născuți în primul trimestru al anului de selecție aveau șanse de aproximativ 1,65 ori mai mari să apară în loturi decât cei născuți în ultimul trimestru. Efectul creștea pe măsură ce diferența de vârstă era mai mare și era cel mai puternic la băieții de 15–18 ani, la nivel de lot regional sau național, în sporturile populare. Nivelul contează enorm. În sportul de masă diferența era mică. La nivelul pre-elită, adică loturile de juniori din care se aleg viitorii profesioniști, șansa celor născuți la început de an era de aproape trei ori mai mare. În fotbalul european de juniori, un studiu pe 10 țări a găsit supra-reprezentarea copiilor născuți în ianuarie–martie la toate loturile naționale U15, U16, U17 și U18 analizate. La Campionatul Mondial U17 (ediții 1997–2007), 40% dintre jucători erau născuți în primele trei luni ale anului și doar 16% în ultimele trei. Și la fete apare efectul, ceva mai slab în medie, dar mai puternic la vârstele mici, sub 11 ani și între 12 și 14 ani, adică exact în anii în care cluburile fac primele selecții. Partea surprinzătoare: copiii „mai mici” care rămân ajung adesea mai departe
Dacă efectul ar fi doar despre talent real, ar trebui să se vadă la fel și la seniori. Nu se vede. Într-un studiu pe loturile de fotbal ale Poloniei, efectul era prezent la toate loturile de juniori și dispărea complet la echipa națională de seniori.
Mai mult, mai multe studii din rugby și cricket au găsit un efect invers la trecerea spre profesionism. Într-o academie de rugby din Anglia, 48% dintre copiii selectați erau născuți în primul trimestru și doar 8% în ultimul. Dar dintre cei care au ajuns profesioniști, proporția s-a întors: 50% dintre cei din ultimul trimestru au reușit, față de 20% dintre cei din primul. Un studiu mai amplu pe parcursurile din rugby-ul englez a găsit că jucătorii din ultimul trimestru, odată intrați în sistem, aveau de aproape patru ori mai multe șanse să ajungă profesioniști decât cei din primul trimestru.
Cercetătorii explică asta prin provocare. Copilul mai mic, care a trebuit să joace mereu contra unora mai mari și mai puternici, și-a dezvoltat tehnica, gândirea de joc și reziliența. Copilul mai mare a câștigat mult timp doar prin forță și viteză, iar când ceilalți l-au ajuns din urmă fizic, avantajul a dispărut.
Concluzia practică pentru un club e simplă: când tai un copil la 9 ani pentru că e „mai slab”, s-ar putea să tai exact copilul care ar fi ajuns cel mai departe.
Ce poate face concret un club
Nu poți schimba data de 1 ianuarie. Poți schimba însă felul în care te uiți la copii.
-
Fă-ți propriul audit. Ia lista grupelor și împarte copiii pe trimestre de naștere. Dacă în grupa de performanță ai de două ori mai mulți copii din ianuarie–martie decât din octombrie–decembrie, ai efectul în club. E un exercițiu de zece minute și spune mult despre cum se face selecția.
-
Compară copilul cu el însuși, nu cu grupa. Un copil născut în decembrie va ieși adesea în a doua jumătate a clasamentului la sprint sau la sărituri. Asta nu spune nimic despre potențialul lui. Ce contează e cât a progresat de la testarea trecută. De asta testările de toamnă și de primăvară au sens doar dacă le compari în timp, pe fiecare copil.
-
Nu lua decizii definitive devreme. Până pe la 12–13 ani, evită tăierile definitive pe baza unui singur test sau a unui singur turneu. Dacă trebuie să faci o grupă de performanță, lasă ușa deschisă și reevaluează des.
-
Spune-le evaluatorilor vârsta, dar în forma potrivită. Un experiment cu scouteri de la un club de fotbal de elită a arătat că doar a le da data nașterii jucătorilor nu reducea favorizarea celor mai mari. Când jucătorii au purtat însă numere pe tricou în ordinea vârstei, iar scouterii știau ce înseamnă numerele, favorizarea a dispărut. La o zi de selecție poți face la fel: numerele de concurs date în ordinea datei de naștere și explicate celor care evaluează. Un studiu ulterior din hochei a obținut rezultate mai puțin clare, deci metoda nu e magică, dar e ieftină și merită încercată.
-
Din când în când, joacă pe talie, nu pe vârstă. Unele academii din Premier League au organizat turnee în care copiii de 11–14 ani au fost grupați după gradul de maturizare, nu după anul nașterii. Copiii mai dezvoltați au spus că jocul a devenit mai greu fizic și i-a obligat să se bazeze mai mult pe tehnică și tactică. Cei mai puțin dezvoltați au spus că au avut în sfârșit loc să-și arate calitățile. Toți jucătorii au descris experiența ca pozitivă. Pentru un club mic, varianta simplă e un antrenament sau un meci-școală pe lună în care amesteci copiii după talie.
-
Vorbește cu părinții. Un părinte al cărui copil născut în noiembrie „nu prinde echipa” trebuie să audă că diferența e, în mare parte, de calendar și că progresul se vede în timp. Asta poate face diferența între un copil care rămâne în sport și unul care renunță la 11 ani.
Unde ajută evidența bună
Toate cele de mai sus depind de un singur lucru: să ai datele fiecărui copil adunate în timp, nu doar impresia de la ultimul meci.
În MaxClub, testele se definesc de club, cu unitatea de măsură și cu sensul rezultatului (mai mult e mai bine sau mai puțin e mai bine). La introducerea rezultatelor pe grupă, antrenorul vede lângă fiecare copil rezultatul lui anterior, iar în clasament apare și media proprie a fiecărui sportiv în timp. Asta te ajută să vezi copilul care a progresat cel mai mult, nu doar copilul care e cel mai mare. Pentru imaginea de ansamblu, citește și cum urmărești evoluția sportivilor, de la primul antrenament la performanță.
Pe scurt Copiii născuți la începutul anului sunt aleși mai des pentru că sunt mai mari, nu neapărat mai talentați. Efectul e cel mai puternic exact la vârstele și nivelurile la care cluburile fac selecția. Mulți dintre cei „mai mici” care rămân în sport ajung mai departe decât colegii lor mai mari. Un club poate reduce efectul fără costuri: audit pe luni de naștere, comparație cu propriul progres, decizii târzii, numere în ordinea vârstei la selecții și câteva meciuri pe talie.
Data viitoare când vezi un copil mărunt, născut în decembrie, care pierde duelurile dar nu renunță, uită-te de două ori. S-ar putea să fie cel mai bun jucător pe care îl ai peste cinci ani.
Surse Cobley și colab. (2009), Annual Age-Grouping and Athlete Development: A Meta-Analytical Review of Relative Age Effects in Sport, Sports Medicine. doi.org/10.2165/00007256-200939030-00005 Smith și colab. (2018), Relative Age Effects Across and Within Female Sport Contexts, Sports Medicine. doi.org/10.1007/s40279-018-0890-8 Helsen, Van Winckel și Williams (2005), The relative age effect in youth soccer across Europe, Journal of Sports Sciences. doi.org/10.1080/02640410400021310 Studiu din 2010, Relative age effect in youth soccer: analysis of the FIFA U17 World Cup competition, Scandinavian Journal of Medicine & Science in Sports. doi.org/10.1111/j.1600-0838.2009.00961.x Szwarc și colab. (2019), Relative age effect in Polish national football teams, Baltic Journal of Health and Physical Activity. doi.org/10.29359/BJHPA.11.3.03 McCarthy și Collins (2014), Initial identification & selection bias versus the eventual confirmation of talent, Journal of Sports Sciences. clok.uclan.ac.uk/12836 Kelly și colab. (2021), Talent Identification and Relative Age Effects in English Male Rugby Union Pathways, Frontiers in Sports and Active Living. doi.org/10.3389/fspor.2021.640607 Mann și van Ginneken (2017), Age-ordered shirt numbering reduces the selection bias associated with the relative age effect, Journal of Sports Sciences. pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/27238077 Cumming și colab. (2018), Premier League Academy soccer players' experiences of competing in a tournament bio-banded for biological maturation, Journal of Sports Sciences. pubmed.gov/28628369