Pe 14 noiembrie 2026, la turneul WTT Contender de la Istanbul, Bernadette Szőcs s-a oprit în sferturile de finală, după 0-3 cu sud-coreeanca Joo Cheonhui, a doua favorită a competiției. Cu o zi înainte reușise una dintre revenirile anului: condusă cu 0-2 la seturi de chinezoaica Wang Xiaotong, a câștigat decisivul cu 13-11.
La 31 de ani, sportiva din Târgu Mureș are în spate aproape două decenii de tenis de masă la nivel internațional. Drumul ei spune multe despre cum se construiește, cu adevărat, un sportiv de performanță și despre ce pot face cluburile de copii ca să nu piardă pe drum astfel de talente.
De la copilul-minune la liderul naționalei
Bernadette Cynthia Szőcs s-a născut pe 5 martie 1995, la Târgu Mureș, într-o familie în care tenisul de masă era sportul casei. Fratele ei mai mare, Hunor, a ajuns și el jucător profesionist și component al lotului național, iar cei doi au devenit campioni naționali de seniori la dublu mixt.
La doar 13 ani atrăgea atenția Federației Internaționale printr-un turneu remarcabil în Qatar. Din 2019 evoluează pentru CSA Steaua București, unde este pregătită de Ionuț Seni.
An Competiție Rezultat 2017 Campionatul European pe echipe Aur 2018 Europe Top 16 Aur 2019 Campionatul European pe echipe Aur 2022 Campionatul European Aur la dublu feminin 2023 Jocurile Europene Aur la simplu și pe echipe 2024 Campionatul European Argint la simplu și la dublu 2024 Jocurile Olimpice, Paris Locul 5 la dublu mixt 2025 Campionatul Mondial individual Argint la dublu feminin 2026 Campionatul Mondial pe echipe Bronz 2026 Campionatul European Două medalii de bronz, la dublu mixt și la dublu feminin
Cea mai bună clasare mondială a fost locul 8, în aprilie 2024, când era cea mai bine clasată jucătoare din Europa. În prezent ocupă locul 22.
Anul 2026: bronzul de pe Wembley
Momentul cel mai important al sezonului a venit pe 9 mai, la Londra. Echipa feminină a României, din care au făcut parte Szőcs, Elizabeta Samara și Andreea Dragoman, a cucerit bronzul la Campionatul Mondial pe echipe. Era prima medalie mondială a echipei după 26 de ani, obținută chiar în anul în care Federația Română de Tenis de Masă împlinea un secol de existență.
În sferturi, România a învins Franța cu 3-1, iar Szőcs și-a câștigat ambele meciuri, aducând chiar punctul calificării în semifinale. Acolo, China s-a impus cu 3-0.
Sezonul i-a mai adus argintul la Europe Top 16, două bronzuri la Campionatul European de la Ljubljana și, în septembrie, la Macao, primele victorii din carieră în fața germancei Sabine Winter și a austriecei Sofia Polcanova.
Ce pot învăța cluburile de copii
- Vârful carierei nu vine la juniori
Prima medalie europeană la simplu a venit la 29 de ani, iar prima medalie mondială la seniori, la 30. O jucătoare remarcată la 13 ani a avut nevoie de încă un deceniu și jumătate ca să ajungă pe podiumul mondial. Pentru un club, lecția e simplă: rezultatele de la 10 sau 12 ani spun puțin despre ce poate deveni un copil. Selecția prea timpurie și renunțarea la cei care „nu ies acum pe podium" pot îndepărta tocmai sportivii care s-ar fi maturizat mai târziu.
- Jocul de echipă construiește performanță
O mare parte din medaliile importante ale lui Szőcs au venit pe echipe sau la dublu: titlurile europene cu România, aurul european și argintul mondial alături de Polcanova, bronzul mondial de la Londra. Chiar și într-un sport individual, competițiile pe echipe și probele de dublu țin copiii motivați, îi învață responsabilitatea față de colegi și le dau mai multe ocazii de a trăi succesul.
- Rivalitatea e o școală, nu un obstacol
Polcanova i-a fost adversară încă de la junioare, apoi parteneră de dublu și cea mai grea rivală la simplu. A învins-o pe Szőcs la Jocurile Olimpice și în finala europeană din 2024, iar românca a reușit prima victorie în fața ei la seniori abia în septembrie 2026, după un meci în care a ratat trei mingi de meci înainte să se impună în decisiv. Copiii care învață să piardă de multe ori cu același adversar fără să renunțe învață, de fapt, cum se câștigă pe termen lung.
- Continuitatea contează
De peste șapte ani, Szőcs lucrează în același club și cu același antrenor. Stabilitatea relației sportiv–antrenor e un avantaj pe care multe cluburi îl subestimează. Când un copil schimbă des grupa, antrenorul sau clubul, se pierde și istoricul evoluției lui. De aceea merită ca fiecare club să urmărească sistematic evoluția sportivilor (vezi cum urmărești evoluția sportivilor într-un club).
- Fără sprijin financiar, motivația se erodează
După bronzul de la Londra, jucătoarele naționalei au declarat public că nu își mai primiseră de doi ani premiile cuvenite de la Agenția Națională pentru Sport. Dacă sportivii de top ai României se confruntă cu astfel de întârzieri, situația cluburilor de copii, care trăiesc din cotizații și sponsorizări mici, e cu atât mai fragilă. Am analizat pe larg acest subiect în articolul Banii și sportul copiilor: ce spun datele reale despre România.
Visul care a rămas
La Paris, Szőcs a plecat ca a cincea favorită a probei de simplu, dar s-a oprit în optimi, iar la dublu mixt a terminat pe locul 5. Medalia olimpică, pe care a numit-o mereu visul carierei, rămâne singura mare performanță care îi lipsește.
Povestea ei nu e însă doar despre medalii. E povestea unei jucătoare care a crescut răbdător, a rămas fidelă clubului și antrenorului, a învățat din înfrângeri repetate și a ajuns, la 31 de ani, liderul unei echipe care a readus România pe podiumul mondial. Cluburile de copii au de unde să se inspire.